Psalmul 115

Nu nouă Doamne sfânt și bun,
Ci Numele Tău fie slăvit...
Pentru îndurarea Ta ieșită din comun
Și credincioșia Ta de neclintit.


Pentru ce zic neamurile cu atâta ironie:
„Unde este Dumneeul de care tot vorbește?”
El este-n cer și de sus din veșnicie
Lucrează-ntotdeauna și numai când voiește.


Idolii lor sunt din lemn și fier, aur și argint,
Făcuți de mâna omenească la comandă
Măcar că nu grăiesc, totuși pe atâția mint…
Și au și ochi, dar nu reușesc cu ei să vadă.


Ca ei sunt și cei ce-i prelucrează
Și-și pun nădejdea-ntr-un nimic,
Totuși Israele, Domnului te-ncredințează
În orice lucru cât de mic.


Căci nu morții-L laudă pe Dumnezeu
Sau din cei ce se coboară în mormânt,
Ci noi, noi Îl vom binecuvânta mereu
Cât vom mai trăi pe-acest pământ.

~Amin~